(18)

„Dacă nu există nici un element de ascetism în viețile noastre, dacă dăm frîu liber dorințelor cărnii … ne va fi foarte greu să ne formăm pentru a-L sluji pe Hristos.”

Dietrich Bonhoeffer

(17)

Dacă vrem smerienie, William Law ne sfătuiește „… arată înțelegere față de toate slăbiciunile și infimitățile semenilor tăi, acoperă slăbiciunile lor, iubește-le calitățile, încurajează-le vituțile, ajută-i la nevoie, bucură-te când prosperă, mîngîie- la durere, primește-le prietenia, treci cu vederea lipsa lor de bunăvoință, iartă-le răutatea, fii slujitorul slujitorilor și fă cu bunăvoință slujbele cele mai de jos pentru cei mai de jos oameni.”

Ajutor în probleme

Voi enumera mai jos 23 de promisiuni pe care ni le-a făcut Dumnezeu și de care trebuie să ne amintim atunci când trecem printr-o problemă, pentru că ajutorul vine de la Domnul …

1. Scăparea celor neprihăniţi vine de la Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului. Psalmul 37:39
2. Domnul deschide ochii orbilor; Domnul îndreaptă pe cei încovoiaţi; Domnul iubeşte pe cei neprihăniţi. Psalmul 146:8
3. Domnul este bun; El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El. Naum 1:7
4. dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână. Psalmul 37:24
5. Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire. Psalmul 32:7
6. Ne-ai făcut să trecem prin multe necazuri şi nenorociri; dar ne vei da iarăşi viaţa, ne vei scoate iarăşi din adâncurile pământului. Psalmul 71:20
7. Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu. Psalmul 42:11
8. Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururi stânca inimii mele şi partea mea de moştenire. Psalmul 73:26
9. de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; Psalmul 91:10-11
10. Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie. Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii. Psalmul 126:5-6
11. Iubiţi, dar, pe Domnul, toţi cei iubiţi de El. Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, şi pedepseşte aspru pe cei mândri. Psalmul 31:23
12. Pe când voi vă odihniţi în mijlocul staulelor, aripile porumbelului sunt acoperite de argint, şi penele lui sunt de un galben auriu. Psalmul 68:13
13. Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbăvirilor, şi Domnul Dumnezeu ne poate scăpa de moarte. Da, Dumnezeu va zdrobi capul vrăjmaşilor Lui, creştetul capului celor ce trăiesc în păcat. Iov 8:20-21
14. De şase ori te va izbăvi din necaz şi de şapte ori nu te va atinge răul. Iov 5:19
15. Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit şi nu-Şi ascunde faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El. Psalmul 22:24
16. Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz. Psalmul 9:9
17. Când umblu în mijlocul strâmtorării, Tu mă înviorezi, Îţi întinzi mâna spre mânia vrăjmaşilor mei, şi dreapta Ta mă mântuieşte. Psalmul 138:7
18. Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu. Psalmul 18:28
19. De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă întotdeauna din ea. Psalmul 34:19
20. Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna. Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare: căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor. Plîngerile lui Ieremia 3:31-33
21. Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea! Psalmul 18:2
22. Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este lumina mea! Voi suferi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui – până ce El îmi va apăra pricina şi-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină, şi voi privi dreptatea Lui. Mica 7:8-9
23. V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” Ioan 16:33

Haiti

Sursa

(16)

”Când nu ne simțim bine, când experiența noastră interioară pe care o avem trăind în această lume este diferită și inferioară aceleia pentru care știm că am fost creați, credem că nu există un alt scop care să merite mai mult întreaga noastră energie ca acela de a schimba această experiență. Prin urmare facem tot ce ne stă în putință pentru a ne simți mai bine și pentru a justifica orice lucru care contribuie într-o măsură mai mică sau mai mare la aceasta.”

Laryy Crabb

Nu cumva aduci jertfa nebunilor?

În Eclesiastul 5:1 Duhul avertizează: ”Păzește-ți piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu și apropie-te mai bine să asculți, decât să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu știu ce fac rău cu aceasta.”

Nebunii se găsesc în spitale, dar și în … biserici. Nici unii, nici alții nu prea știu că sunt nebuni. Despre primii psihiatri spun că-s nebuni, despre ceilalți Dumnezeu spune că-s nebuni. Ăia din spitale nu aduc jertfă. Se pare că doar ăia din biserici aduc! Oare câți dintre cei ce vin la Biserică și intră în Casa lui Dumnezeu aduc jertfa nebunilor fără să știe? Nici mulți, dar nici puțini, pentru că Dumnezeu vorbește despre ei la plural! Sper ca tu să nu fii printre ei.

Cum este jertfa nebunilor? Cum arată ea? Cine o aduce? Este foarte posibil ca cineva să vină în Casa lui Dumnezeu cu intenții bune, dar fără să își dea seama că aduce jertfă străină. Haideți să descoperim jertfa nebunilor.

Deși la Casa lui Dumnezeu poate veni oricine, nu poate veni oricum.

Din nefericire jertfa nebunilor se aduce tocmai în Casa lui Dumnezeu. Trebuie să mergem la Casa Domnului cât mai des. Este o jertfă să vii la Casa Domnului, dar dacă vii într-un spirit de neglijență, ai încurcat-o. Dumnezeu primește numai jertfa înțeleptului, jertfa adusă cu atenție, cu multă grijă, râvnâ, sfințenie și dragoste.

În Vechiul Testament, oamenii lui David au încercat să aducă Chivotul Domnului la Ierusalim, dar așa cum le-a trecut lor prin cap, cu nebăgare de seamă, adică au adus cu intenții bune … tocmai jertfa nebunului … și Uza a fost trăsnit pe loc tocmai din cauza neglijenței. Mare atenție la cum venim în Casa Domnului, cum ne comportăm în ea și de ce venim.

Să fii în Casa lui Dumnezeu, iar mintea ta să fie aiurea, înseamnă jertfa nebunului. Să vii în Casa lui Dumnezeu și să te oprești pe hol la taclale, năzbâtii și ghidușii, e jertfa nebunului. Să intri în Casa lui Dumnezeu și să butonezi telefonul sau să judeci, flirtezi, batjocorești și să fii cu ochii pe ceas și să aștepți să se termine cât mai repede, e jertfa nebunului. Să fii înăuntru, dar de fapt să fii afară, e jertfa nebunului.

Venirea la Casa lui Dumnezeu înseamnă mult mai mult decât distracție … este ceva superior, este închinare cu toată atenția, dragostea și energia. Dacă prezența ta în Casa lui Dumnezeu nu este așa, sigur aduci jertfa nebunilor.

Jertfa nebunilor înseamnă să vii în Casa lui Dumnezeu, dar cu neglijență, neatenție și nebăgare de seamă. Înseamnă să te așezi cât mai în spatele Casei lui Dumnezeu, ca un elev slab, dezinteresat și prost, departe de privirile profului și a pastorului, tocmai ca să poți fi neatent, dar prin jertfa aceasta a nebunilor nu știi că îți faci rău și ție și altora.

Nebuni sunt destui … tu fii Înțelept!

Daniel Cocar, Timișoara 2009

Ce nu ne putem permite să neglijăm?

În esență, pericolul subtil al neo-păgânismului în care trăim în aceste zile este … seducția. Suntem seduși în mod imperceptibil și subtil tocmai pentru a neglija adevăratele valori … valorile veșnice.

Suntem seduși să punem accentul și să urmărim ce-i secundar, inferior și pe deasupra și trecător. Ne seduce și sufocă Temporaritatea tocmai pentru a uita sau măcar neglija … Eternitatea. Suntem ispitiți să confundăm ceea ce-i foarte bun și excelent cu ceea ce-i bun și mediocru. Înlocuim în mod inconștient și subtil Eternitatea cu temporaritatea.

Nu putem neglija caracterul în favoarea reputației …

Reputația este ceea ce văd și știu oamenii că sunt eu. Caracterul este ceea ce vede și știe Dumnezeu că sunt eu. Cine sunt în public este reputație. Cine sunt în intimitate este caracter. Ceea ce sunt văzut că fac în public este reputație. Ceea ce fac atunci când cred că nu ma vede nimeni este caracter. Din acest motiv trebuie să fim foarte atenți la faptele mici, care vor deveni obiceiuri.

Gândurile, vorbele, faptele ascunse, atitudinile, privirile … toate acestea formează în final caracterul. Ceea ce însă trebuie să pricepem foarte serios este că reputația, deși importantă, ea este totuși secundară, pe când caracterul este principal și major. Reputația poate induce în eroare pentru că este de suărafață. Caracterul este: ce e în interiorul ființei mele unde nu vede nimeni, în afară de Atotputernicul. Caracter este: ce omul e în întuneric, adică atunci când i se pare că nu-l vede nimeni.

Caracterul creștin este descris de Isus în Fericiri, iar de Pavel în Galateni 5:22-23. Oamenii de caracter au integritate, dragoste și sfințenie. A crede în Dumnezeu înseamnă a fi om de caracter. Înseamnă a descoperi adevărate valori. Caracter: înseamnă a spune NU chiar și doamnei Potifar și a merge la pușcărie pentru asta dacă este cazul și nici să nu te superi … tare.

Nu putem neglija duhul în favoarea trupului …

Marea păcăleală e să uităm, să neglijăm sau să nu credem că avem duh. Marea păcăleală e să pui accent doar pe trup în defavoarea duhului. Trupul e temporar, duhul e veșnic. A nu ști că ai duh e un lucru … prost, dar a ști că ai și a-l neglija sai a-l disprețui e cu totul altceva. Trebuie neapărat să învățăm cum suntem construiți și din ce. Ca suntem parte materială și parte spirituală. Ciudat dar și interesant este faptul că atunci când Pavel enumeră componentele ființei noastre, el începe cu: ”duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru … să fie păzite întregi, fără pată la venirea Domnului nostru Isus Hristos.”

Duhul este partea imaterială din noi, e organul cu care comunicăm cu Dumnezeu și tot la Dumnezeu se duce. Duhul e veșnic. Duhul se hrănește cu, Cuvântul lui Dumnezeu, cu închinare, cu rugăciune, cu cântare … și primește viața lui din Dumnezeu la nașterea din nou. Un duh nenăscut din nou, deși este veșnic … este mort. Marea greșeală a bogatului din Luca 12 este tocmai faptul că și-a neglijat ceea ce avea mai de preț, duhul, în favoarea trupului.

Nu putem neglija dragostea în favoarea emoțiilor, a sentimentelor sau a simpatiilor (1 Corinteni 13, 14:1) …

Marea diferență dintre ucenicii lui Hristos și restul lumii este tocmai dragostea, dar dragostea Agape (dragostea lui Dumnezeu, dragoste necondiționată). În Matei 5, Isus întreabă: ”Ce lucru deosebit faceți?” Cu ce ne deosebim de lume, dacă nu primim dragoste? Poetul Francis Bacon a spus: ”Când te răzbuni ești egal cu dușmanul tău. Când treci cu vederea jignirea, îi ești superior.”

Doar dragostea Agape îmi arată identitatea de copil al Tatălui iubirii, de ucenic al Domnului. Când fluturașii care ne-au furnicat au dispărut, agape rămâne. Când emoțiile acelea fierbinți au dispărut, agape rămâne. Când euforia iubirii la prima vedere a dispărut, agape rămâne … pentru că agape vine prin Duhul Sfânt și de fapt înseamnă și este voință. Agape este credincioșie, loialitate, iertare, acceptare necondiționată. Cea mai puternică Persoană din Univers este … Dragostea. Doar cel puternic iubește, iartă și are credincioșie, în rest sunt pigmei și perdanți. ”Dragostea găsește soluții. Indiferența găsește scuze.”

Nu putem neglija lumea viitoare în favoarea lumii prezente (2 Timotei 4:10) …

În general, lumea viitoare se vede la moarte, iar lumea de acum se vede la naștere. Lumea de acum se vede cu ochii fizici, lumea de Apoi cu ochii spirituali, ai credinței, ai pocăinței. Bogatul din Luca 12 tocmai a neglijat lumea viitoare. Ori n-a crezut că există, ori dacă a crezut a neglijat-o. Aproape același lucru. Acesta a fost un alt mare păcat al său.

Păcatul lui Dima, slujitorul lui Pavel tot acesta a fost: ”Din dragoste pentru lumea de acum, Dima m-a părăsit.” Tentația de a neglija lumea de Apoi în favoarea lumii actuale este enormă pentru că pentru a vedea această lume ai nevoie doar de simțul fizic al văzului. Pentru a vedea lumea viitoare ai nevoie de un alt simț, de unul superior, de simțul supranatural al spiritului și de ochii spiritului.

Nu poți permite să neglijezi mântuirea în favoarea religiei (Evrei 2:2) …

Păcatul fecioarelor nebune a fost păcatul neglijenței, se mai numește și păcatul nepăsării. Păcatul fariseilor a fost păcatul … religiei. Fariseii aveau religie, dar nu aveau … Relație. Cunoșteau Scripturile lui Dumnezeu, dar nu-L cunoșteau pe Dumnezeul Scripturii. Mântuirea este relația mea cu Dumnezeu, în Isus Hristor, prin Duhul Sfânt. Viața Veșnică însemnă să-L cunoști pe Dumnezeu la modul personal. Relația ta cu Dumnezeu definește toată ființa ta, prezentul și viitorul tău. Mântuirea definește și formează valorile, caracterul și prioritățile tale. Cea mai mare nebunie este să îți neglijezi mântuirea. Dacă amâni mântuirea sufletului tău, de fapt o neglijezi. Să te ferească Dumnezeu să faci așa ceva!

Daniel Cocar, Timișoara 2009

Te crezi cumva mai deștept decât Dumnezeu?

Au existat câțiva oameni în istorie care s-au crezut mai deștepți decât însuși Atotputernicul. Unul dintre ei a fost tocmai un om al lui Dumnezeu, un profet cu numele de Iona. Iona probabil că a fost cel mai ciudat și trăsnit evanghelist care a trăit vreodată. Tipul suferea de ultranaționalism, de șovinism, de ciudă, și pe deasupra a intrat și în depresie. Nu i-a convenit că bunul Dumnezeu nu i-a trăsnit sau măcar să-i fi nimicit pe ninivenii care se pocăiau la predica sa de … evanghelizare.

Planurile lui Iona nu au corespuns cu planurile lui Dumnezeu și din acest motiv a intrat în depresie. Dumnezeu avea un plan de salvare pentru niniveni, Iona avea un alt plan … de pierzare. Când te crezi mai deștept decât Dumnezeu nu mai asculți de El, ci de tine. Nu-ți mai place ce îi place Lui, nu mai simți ca El, ci ca tine … și ăla-i semn prost.

Când te crezi mai deștept decât Dumnezeu … ajungi în locuri periculoase …

Iona a crezut că știe el ce-i mai bine și din acel motiv a ieșit din voia lui Dumnezeu. Am ajuns la concluzia că ieșirea din voia lui Dumnezeu este cea mai periculoasă stare și cea mai periculoasă locație posibilă. Iona a ajuns într-o corabie unde nu trebuia să fie. A ajuns pe-o mare unde nu trebuia să fie. A ajuns într-o companie unde nu trebuia să fie. A plătit o taxă pentru păcat pe care nu trebuia să o plătească. S-a crezut mai deștept decât Dumnezeu și și-a riscat viața lui … dar și a altora. A suferit el, dar și alții. Iadul nu începe la moarte, ci în momentul când ieși din voia lui Dumnezeu.

Când te crezi mai deștept decât Dumnezeu … ajungi în situații disperate …

Când ți se pare că ești mai isteț decât Domnul, de fapt nu te mai încrezi în Dumnezeu și îți iei viața în propriile mâini … fragile, slabe, prea finuțe, stângace. Asta-i o mare prostie, pe care deseori o facem. Am citit concluzia unui om înțelept, mi se pare un psihiatru, o concluzie care mi-a tăiat respirația: “Noi nu ne putem răscula împotriva lui Dumnezeu fără a ne revolta și răscula împotriva noastră înșine.” Interesant, nu? Nu poți fugi de Dumnezeu fără să fugi de tine însuți. Rezultatul final al revoltei moderne împotriva lui Dumnezeu e aceasta: ”Cei ce au decis că nu vor trăi cu Dumnezeu fac descoperirea înfricoșătoare că nu pot trăi cu ei înșiși … și nici cu alții.”

Un om care se crede mai isteț decât Dumnezeu și refuză pocăința este unul care literalmente își este sieși povară … dar și altora, mai ales altora. O, dacă și-ar fi numai lui povară … ce bine ar fi, dar nu-i deloc așa. Iadul, pe care omul modern l-a exclus din Univers, Dându-l politicos pe ușă afară, a reintrat acum pe fereastră sub formă de nevroze, disperare, nemulțumire, neîmplinire, temeri, depresii, conflicte lăuntrice, resentimente și sentimente de vinovăție etc. Când din centrul ființei umane dispare Dumnezeu și cerul, își mută acolo reșediința diavolul … și iadul. Sfat de la inimă la inimă: ”Ascultă de Dumnezeu și faci din tine cer, revoltă-te și faci din tine iad.”

Ce a prostit generația noastră …

Am crezut că Dumnezeu va pedepsi păcatele noastre într-un mod extern, din afară. Dar pentru că nici un trăsnet n-a căzut peste noi când am păcătuit, am început să credem că nu se mai întâmplă nimic, că Dumnezeu a uitat de noi și de păcatele noastre … dar n-a uitat.

Am auzit despre o fetiță care știa ceva despre relația omului cu Dumnezeu, dar a făcut o remarcă interesantă în fața unei colege de clasă: ”Noi nu ne rugăm la masă și nu ne rugăm deloc si încă nu ni s-a întâmplat nimic.” Era o părere greșită, pentru că deteriorarea lăuntrică și decăderea ce s-a petrecut în interiorul lor de când Dumnezeu a fost pus la periferie sau chiar scos afară … aceea era pedeapsa. Și tu poate crezi în Dumnezeu ca Iona, dar dacă Domnul nu-i în centrul vieții tale, ci pe undeva pe la periferie, atunci s-ar putea să te trezești disperat, nemulțumit și destrămat … ca Iona. Știți care cred eu că e marea pedeapsă din partea lui Dumnezeu pentru unii dintre oamenii din generația noastră? Nu-i mai conduce Domnul … ci ei. S-au dat pe mâna lor slabă și au întors spatele Celui tare și înțelept.

Când te crezi mai deștept decât Dumnezeu … devii inutil și dificil …

Oamenii care își iau viața în propriile mâini devin în multe cazuri refractari și pe urmă bosumflați, ca Iona. ”Dacă nu-i cum vreau eu, atunci nu mai fac nimic.” În timp ce ninivenii se pocăiau, Iona putea să fie cu împăratul la serbarea pocăinței și salvării, în aer condiționat, dar fraierul suferea de caniculă, de sete și de foame, făcânduși vânt cu o frunză. Bun de nimic, dar acru până la măduvă.

Când te crezi mai deștept decât Dumnezeu … dorești răul altora …

Aiurit mai era și acest Iona. S-a pus sub un boschet la ”răcoare” și umbră, dar cred că nu avea nici una nici alta și după ce a predicat aștepta … ca doar, doar, va veni peste niniveni dezastrul, focul, măcar potopul lui Noe. Când faci binele, faptul acela este scris in Cartea Vieții. Are în el sămânța eternității. Când faci răul, actul acela are în el sămânța propriei sale distrugeri … și-a morții … și e scris în cartea morții. Iona nu le-a putut face rău ninivenilor, dar aștepta și dore din toată inima să li se întâmple ceva foarte rău. Măcar un cutremur de 15 grade ca să se împlinească xenofobismul și răutatea inimii sale. Dacă, credincios fiind, vrei să-i tratezi pe alții pe altă bază decât cea a lui Dumnezeu, vei eșua … ca Iona.

Legea centrală a relațiilot umane e spusă de Isus: ”Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Nu ești obligat să asculți de aceast lege, adică să iubești, dar dacă n-o faci, ceva în tine moare, se prăpădește. Când nu-l iubești pe aproapele tău nu înseamnă că te-ai scăpat de el, ci doar că el îți va deveni o povară, o problemă și un mare chin.

Iubirea aproapelui este o opțiune obligatorie, întocmai ca mâncatul. Nu ești obligat să mănânci, dar dacă nu mănânci, nu vei trăi comod decât doar câteva ore, după aia, numa-ncearcă și-o să vezi ce se întâmplă. Nu ești obligat să mănânci, dar dacă n-o faci nu vei trăi deloc bine și în final n-o să mai trăiești. Nu ești obligat să-l iubești pe aproapele tău, dar dacă n-o faci îți va merge prost și … tot mai prost.

Dr. Alfred Adler, cel care a formulat pentru prima dată expresia: ”Complex de inferioritate”, a atribuit toate falimentele omenești incapacității omului de a înțelege că: ”este mai ferice a da decât a primi.” De ce dăm rateuri și chiar ne îmbolnăvim dacă nu iubim? Din cauză că am fost construiți și structurați … să iubim. Iona tocmai pentru că nu-și iubea dușmanii s-a îmbolnăvit …

Când te crezi mai deștept decât Dumnezeu … spui și face lucruri necugetate, de care mai târziu îți va părea foarte rău …

Iona gândea și vorbea cam așa: ”Dacă nu-i cum vreau eu, atunci să crape toți. Eu predic, dar doresc ca nimeni să se pocăiască. Lua-iar d… pe toți ninivenii” e traducerea românească; cea baptistă și penticostală este: ”Ducă-se toți în iad”, ”… că-i urăsc din toată inima, pentru că ei sunt dușmanii poporului meu.” Într-adevăr ninivenii erau un popor foarte sângeros și sălbatic. Nu cruțau absolut nimic și în vremea aceea erau invincibili … și răi.

În fața acestei stări, de fapt nu-i de mirare că Iona a început s-o ia razna și-n gândire, și-n vorbire, și-n atitudine. Noi l-am putea scuza, dar nu era scuzat deloc de Cel de sus, care intervine și-l reduce la tăcere. Domnul nu greșeșe … niciodată!

În concluzie … Te crezi mai deștept decât Dumnezeu? …

Daniel Cocar, Timișoara 2009

Kids Prayers

(15)

E sfâşietor de dureroasă amintirea timpului ce s-a scurs şi nu l-ai folosit aşa cum trebuia, ci te-ai grăbit să-l cheltui pe bucurii mărunte, plăceri de moment … ignorând suferinţa celor din jur, poate a părinţilor care doreau să trăieşti altfel, a prietenului/prietenei înşelat(e), căruia/căreia i-ai furat din bancă timpul pe care ţi l-a oferit … E o durere atât de reală, încât simţi cum ţi se sfâşie inima … dar nu mai poţi recupera nimic … Nu-ţi rămâne decât să cheltui cu chibzuinţă timpul ce ţi-a rămas … Indiferent de greşelile pe care le-ai făcut, nu uita că viitorul este o pagină albă ce aşteaptă să scrii povestea vieţii … Scri-o cât mai frumos. Cheltuie timpul care ţi-a rămas în aşa fel încât regretul să nu aibă loc. Dăruieşte din timpul tău unui copil sărac, unui copil ce are nevoie de mângâiere … pune mâna pe umărul unui bătrânel care îşi trăieşte poate ultimele săptămâni din viaţă … stai lângă prietenii tăi şi spune-le că-ţi pasă de ei … Apreciază! Iartă! Iubeşte! Dăruieşte! Surprinde-mă! …